Întoarcerea în timp / Doing the Timewarp

Transilvania este unul dintre cele mai puternice branduri. Toată lumea recunoaște acest cuvânt și-ți poate servi pe loc un nume asociat cu acest brand. Până și țâncii britanici, care se uită la tine ca la felul șaișpe când menționezi ceva gen Ghormenghast sau Ruritania1, tot știu câte ceva despre Transilvania.

Așa că, atunci când pomenesc faptul că locuiesc aici, prima reacție este, de obicei, ceva de genul „Adică la Dracula acasă?“.

Cred că am fost primul străin care a cumpărat o casă în acest sat și unul dintre puținii străini care au și trăit aici; de obicei, am fost o sursă numai bună de bârfe și de amuzament. Satele sunt la fel, peste tot pe lumea asta – și cei care se mută într-un sat englezesc trebuie să fie pregătiți să devină un obiect al curiozității; iar acolo nici nu e sigur că vor fi primiți cu căl- dura cu care am fost întâmpinată eu în România.

 

Transylvania is one of the world’s strongest brands. Everyone recognises the name, and can tell you the name most associated with it. Even British children who look blank at the mention of Ghormenghast or Ruritania know that much about Transylvania. So when I mention that I live here, the first response is usually: ‘What, Dracula country?’

I believe that I was the first foreigner to buy a house in the village, still one of only a handful to live here, and usually a good source of gossip and entertainment. Villages are the same the world over – incomers in English villages have to accept being an object of curiosity, and they don’t always get the warmth of welcome that I’ve enjoyed here in Romania.

How I got here was a matter of things falling on me out of the blue, and other people turning wheels to make things happen for me. I suppose I had something to do with it, but it seems as if I just stood there and said yes…