Garduri bune, garduri proaste / Good fences, bad fences

Oile pot sări gardul – vacile încearcă, iar unii cai (ești pe recepție, Fana?) se sprijină cu crupele lor masive de gardul meu și îl împing cu toată forța, până ce aud lemnul pârâind. Eu nu am animale de talie mare, așa că distrugerea gardului se datorează întotdeauna animalelor vecinilor. Nu și putrezirea stâlpilor gardului însă: asta e opera timpului și a apei și este o problemă care mă preocupă intens.

Așa că, deși e o strategie bună să ai garduri solide, ca să menții relații de vecinătate bune, dacă gardurile-s proaste, ai nevoie de vecini buni. Ai mei s-au asigurat întotdeauna că pot compen- sa trecerea animalelor lor, reparând spărturile din gard, bătând adânc în pământ, cu barosul, stâlpi noi din salcâm, răchită sau mesteacăn, iar apoi fixând niște traverse de lemn peticite cu câteva cuie recuperate și îndreptate cu grijă, înainte de a fi bă- tute iar în lemn.

Vecinii mei de pe muchia muntelui au fost mereu generoși cu timpul, cu priceperea și cu toleranța lor, în ceea ce mă privește. Așa sunt românii, tradițiile bunei vecinătăți spun că trebuie să ai grijă de vecinii tăi, iar atunci vor avea și ei grijă de tine. Chiar și așa, ai mei s-au depășit pe sine, mi-au făcut viața și mai ușoară, și mai sigură. Fără ei, mă îndoiesc că aș fi reușit să trec de prima mea iarnă pe-aici sau că aș fi ajuns măcar să în- trevăd finalul renovării casei.

Eu, pe de altă parte, sunt o mare dezamăgire, ca vecină. Bineînțeles că pot duce pe unul și pe altul cu mașina în Zărnești sau îi pot aduce, pot să le car de la supermarket vreun lucru ciudat pe care mi-l cer sau le pot aduce cumpărăturile grele de la oraș – și o și fac, cu multă plăcere. Dar dincolo de asta sunt destul de inutilă…

Sheep can leap fences; cows try; certain horses (are you listening, Fana?) lean their massive rumps against my fence and push backwards until they hear a splintering crack. I have no large animals, so the smashing of fences is always down to my neighbours’ beasts. The rotting of fenceposts, however, is down to time and water, and is my look-out.

So while good fences are sound politics in a neighbourhood, bad fences need good neighbours. Mine make good their animals’ transgressions, and fix the break with new posts of acacia, willow or birch hammered deep into the ground, with patched up rails fixed to the posts with second-hand nails which they straighten patiently before driving them through the wood.

My neighbours on the muchie have been unfailingly generous with time, expertise and tolerance. This is the Romanian way, the tradition of neighbourliness which says that you look after your neighbours and they will look after you. Even so, mine have made my life here both feasible and secure. Without them, I doubt I’d have survived the first winter, or got close to finishing the house.

I, by contrast, am a disappointing neighbour. Of course I can give people lifts up and down to Zărnești, fetch the odd item from the supermarket or carry heavy shopping back from town – and I do, with pleasure. Other than that I’m pretty useless…

One thought on “Garduri bune, garduri proaste / Good fences, bad fences

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s